"Să vreau s-o privesc şi s-o ating la nesfârşit, să nu mă mai satur de ea. Să fie cu totul a mea, nu în sensul unei posesiuni egoiste , ci al accesului meu total şi reciproc la anatomia, fiziologia, psihologia şi inteligenţa ei. Să mă uimească, de câte ori suntem împreună, că e materială, întreagă, densă, compactă, că-i pot înţelege cuvintele, că-i pot vedea porozitatea şi iregularităţile pielii. Că mă lasă s-o ating oriunde şi să-i spun orice. Că nu există-ntre noi bariere, limite şi convenţii. În fine, că e siameza mea, lipiţi unul de altul prin sex când facem dragoste, prin creier când stăm de vorbă şi întotdeauna, oriunde-am fi şi orice-am face, prin inimă. Altfel totul e alegere greşită, frustrare şi pierdere de vreme. " Mircea Cărtărescu.